Televizorul şi Albina

Televizorul şi Albina


Îmi cad firele de par şi scrumul se scurge pe birou. Unde e scrumiera? Încep să uit lucruri şi ştiu ca nu e bine…Încep să uit cum se fumează şi cum se stinge o ţigară. Încep să mă satur de gălăgia interioară. Ieri am uitat să îmi fie frică de maşini, să-mi fie frica să-mi închipui ca beau o bere şi mă urc la volanul unei maşini care nici măcar nu e a mea. Mi-a fost frică să adorm, mi-e frică să mă trezesc…dar m-am trezit cu aceaşi frică în suflet. Am adormit în ritm de spiderman şi m-am trezit pe ritm de distrugere …fum, caldură şi o albină ameţită ce îmi alinta geamul. Cum de am uitat să o scot seara afară? Ce mai contează? Acum zace pe covor cu burta în sus şi cu ochii mei aţintiţi spre ea. Ce ciudată e viaţa…
………………………………
E 6 dimineaţa. Televizorul încă mai merge. Nu mă întrebaţi pe ce program. Vad doar o lumină puternică ce trece dincolo de cele mai ascunse imagini din mintea mea. Tavanul se îndreaptă spre patul meu iar eu încerc sa mă refugiez sub el însă nici acolo nu am loc. Unde să mă duc să-mi fie bine? E 7 dimineaţa. Televizorul încã mai merge. Aceaşi luminã vagã, acelaşi corp de albinã pe covor. Aceleaşi gânduri pe jumãtate sinucigaşe în mintea mea. E 8 dimineaţa. Televizorul nu mai merge. S-a sticat. Probabil virusul emisiunilor de proastã calitate l-au afectat sau pur şi simplu a intrat în grevã încercând sã-mi atragã atenţia. E 9 dimineaţa. Am aruncat televizorul pe geam. A cãzut cu o vitezã mult prea lentã. Ĩi urmãream fiecare mişcare şi îl ghidam în gând: mai la stânga, şi acum la dreapta, ai grijã la pisicã, te rog sã nu ocoleşti omul din faţa ta. Şi “bum”…atât a fost…a cãzut. Omul e la pãmânt, televizorul la fel. Pentru care dintre cele douã victime sã plâng? Mã decid sã nu plâng pentru nici una. Mã întorc în camerã, mã aşez din nou în pat şi închid ochii. E 10 dimineaţa. O razã de luminã îmi deranjeazã ochii…Ĩi deschid. Televizorul merge… e în faţa mea, încerc sã-l opresc dar nu reuşesc. Ĩn minutul urmãtor sunt aruncatã pe geam. Mai la stânga, şi acum la dreapta, ai grijã la omul din faţa ta, te rog sã nu ocoleşti coşul de gunoi…. Şi atât a fost….


Text şi Imagine: Adelina Câmpean